Something else...

Partea 1

    Cea mai mare problema cu oamenii din ziua de azi e ca sunt foarte complexati.. traiesc dupa seturi de reguli prestabilite de societate si actioneaza in comformitate cu acestea.. nu numai ca libertatea lor le este limitata, dar sistemul e conceput atat de bine incat oamenii m-ar putea face prost pentru ca indraznesc sa le arat si alta fata a realitatii.. le este ciudat si greu sa inteleaga o chestie iesita din comun, care nu apartine conceptiei colective a majoritatii oamenilor de pe acest Pamant.. ignoranta lor, refuzul de a asculta macar, nu neaparat de a accepta sau a se schimba, vine din mentalitatea care le-a fost impusa de mii de ani.. oamenii se cred atat de liberi, ca tind sa se confunde cu niste zei uneori.. dar e doar o amagire oarba, cu care se hranesc.. e iluzia fals raspandita ca 'toti suntem egali/oameni', ca exista un loc pe aceasta planeta pentru oricine..doar convietuim in turme, nu? suntem uniti si asta ne face ceea ce suntem azi, fiintele cele mai "evoluate" si cele mai sus clasate.. o ierarhie care tinde sa ameninte speciile inferioare, doar pentru satisfacerea placerilor si nevoilor noastre .. suntem atat de mandrii ca ne nastem oameni, ca avem atatea posibilitati, si ca noi avem puterea de a alege.. puterea de a domina un teritoriu personal, un grup de oameni/animale/plante, o planeta.. puterea sa remodelam lumea, dupa placul nostru.. avem puterea de a fi constienti, dar totusi nu realizam asta.. se spune ca 'odata cu puterea vine o mare responsabilitate'.. am primit aceasta putere , si totusi cum o folosim? ce am facut noi pana in prezent ca sa valorificam libertatea, egalitatea si cel mai important VIATA.. cati dintre noi realizeaza ca e de ajuns sa ai o viata si ca e cea mai mare bogatie care o poti avea.. e greu, stiu, dar macar un pic sa ne gandim.. cate eforturi trebuiesc depuse pentru a ne naste.. pai nu prea multe, nu? e nevoie de o femela, un mascul, un ritual de imperechere si rabdare, sa se nasca copilul.. ce usor.. dar daca numaram toate fenomenele fizice, chimice implicate in cresterea noastra, maturizare, in adaptarea la conditii, resursele consumate pentru ca o singura fiinta sa poata supravietui, realizam ca totusi nu e asa simplu cum pare, si ca, chiar in acest moment, universul depune eforturi uriase pentru a ne mentine existenta.. ne temem atat de mult de moarte, si insistam, ca nu vrem sa murim, pentru ca tinem atat de mult la viata noastra.. dar ne plangem doar atunci cand suntem in situatii de criza, ca in rest ne umplem vietile cu atatea distractii ( vb. a distrage ) , ca suntem coplesiti de placerile sau suferinta care ne-o cauzeaza acestea.. viata care ne-a fost data, cea pe care nu am dat bani si nu datoram nimanui nimic, o pretuim cu atata orgoliu,  ca nu intelegem ca nu suntem deloc liberi, si ca depindem de o serie de factori care participa la sustinerea vietii noastre.. trebuie sa mancam, sa bem, sa eliminam substantele 'nefolositoare' ( organism lenes care nu are chef sa evolueze ).. ca eu sa pot sa scriu aceste cuvinte, voua cititorilor, trebuie sa am echipament electronic, curent electric, software, internet, iar pentru asta trebuie ca cineva in trecut sa le inventeze, sa le produca in masa, sa consume mult timp si energie, sa le distribuie/comercializeze, iar eu pentru a le cumpara am nevoie iar de timp, energie depusa pentru a castiga banul care ulterior va cumpara ustensilele necesare.. dar cel mai important este, defapt.. daca nu ma nasteam? nu aveam cum sa desenez acesti pixeli luminosi pe ecranele voastre sub forma unui limbaj sintactic.. era de ajuns o secunda sa pierd un metrou si sa nu ajung la un examen de care depindea dispozitia.. sau viata mea.. doar un pas gresit si sa nu mai eram aici ca sa va impartasesc aceste ganduri.. si nu se stie ce propune viitorul.. de ce gandirea asta cu 'daca?'.. pai e scanteia care da viata tuturor curiozitatilor, care ne-au impins pana in prezent sa cercetam, descoperim, inventam, lumea din ziua de azi.. trebuie sa fim constienti ca o actiune efectuata este ireversibilia.. DAR nu reparabila cum sustin altii.. pentru ca reparatul este o alta actiune care complica si mai mult lucrurile.. o scuza nu poate vindeca durerea.. trebuie sa mergem direct la sursa.. la mintea noastra.. si voi insista cu ea, de cate ori este nevoie, pana se intelege ca ea sta la baza a tot ce intelegem si felul in care percepem realitatea..